[...] Translators just didn't get recognition, they didn't expect to make much of a living, just get by. Very few people were actually trained as translators, but most had a solid college education and a solid knowledge of languages, at least their own language. I had a friend who fell exactly into that category and my circle of friends expanded to include other translators. I found them to be much more interesting as people, and discovered that we often had similar life experiences. I never had trouble making friends, but I always felt "different" and I'm sure they felt it too. When my friend retired, she recommended me as her replacement. I now entered the realm of Reinsurance, of which I knew nothing. I was also the only translator there, and didn't have much to fall back on. However, it was another notch up....
On my new job, I started looking through the files, asking questions and got the company to enroll me in Insurance courses. The College of Insurance was across the street, and I consulted fire codes, insurance policies and fire extinguisher catalogs in their library. I was learning what I had never had the luxury of being able to do before: research. The first time I had to translate a proposal for purposes of insurance of a nuclear plant, I got a call from the head man in that department, congratulating me on the job I had done. "Compares favorably with what we are used to," he said. What an upper! What happened was that I consulted a document in the files similar to the one I was tackling for guidance, but when I saw that my predecessor had used the word "nucleus" instead of "core", I realized that the files were useless to me. I went across the street to the library and looked up "nuclear plants." I immediately found all the terminology I needed.
It takes a great deal more than that to be a good translator these days, of course. [...] | [...] Traducătorii, pur și simplu, nu prea erau apreciați, ei nu se așteptau la cine știe ce câștiguri, doar la strictul necesar. Foarte puțini oameni erau cu adevărat pregătiți ca traducători, dar majoritatea aveau educație universitară solidă și o cunoaștere temeinică a limbilor străine, sau cel puțin a limbii materne. Am avut o prietenă care se încadra exact în această categorie iar cercul meu de prieteni s-a tot extins, cuprinzând și alți traducători. Pe ei i-am găsit mult mai interesanți ca oameni și am descoperit că de cele mai multe ori experiențele noastre de viață erau asemănătoare. Niciodată nu mi-a fost greu să-mi fac prieteni, dar mereu am simțit că sunt ”altfel” și sunt sigură că și ei au simțit asta. Când prietena mea s-a pensionat, ea m-a recomandat ca înlocuitoare a ei. Și atunci am pășit pe tărâmul reasigurărilor despre care nu știam nimic. De asemenea eram singura traducătoare acolo și nu prea aveam pe ce să mă bazez. Totuși, și așa a fost încă un pas înainte... La noul meu job am început să răsfoiesc fișiere, întrebând într-una și am determinat compania să mă înscrie la cursuri de asigurări. Facultatea de asigurări era peste drum de noi și la biblioteca lor am cercetat coduri de incendiu, polițe de asigurări și cataloage cu extinctoare. Învățam ceea ce nu avusesem niciodată privilegiul să pot face: să cercetez. De prima dată, când a trebuit să traduc o propunere privind scopul asigurării unei centrale nucleare, am primit un telefon de la șeful acelui departament care m-a felicitat pentru traducerea făcută. ”E mai bună decât traducerile cu care ne-am obișnuit” a zis el. Ce euforie! Treaba a fost că studiasem, ca să mă ghidez, un document din acele fișiere care era similar cu documentul la care lucram, dar când am văzut că predecesoarea mea folosise cuvântul ”nucleu” în loc de ”miez”, mi-am dat seama că acele fișiere îmi erau inutile. Am trecut strada la bibliotecă și am căutat ”centrale nucleare”. Am găsit imediat toată terminologia de care aveam nevoie. În zilele noastre, cu siguranță, e nevoie să faci mult mai mult pe lângă a fi un bun traducător... |